mesaj preluat din situl http://www.belgianil.com/roman :
Interviu cu dna Codruta-Liliana Filip, Bruxelles 25 martie
2009.
Gazeta de Belgia:
"Examenul de maturitate
Europeana" suna bine, dar il vom lasa mai la sfarsit, parca mai sufleteste este
Destinul tau in Capitala Europei si am sa te rog sa incepem cu povestea ta.
Codruta:
"Lume de poveste si plina de povesti, nu stiu pe
cati o sa surprinda si istoria mea. Acum ne grabim sa devenim primari, ministri
si directori de cum ni se usuca cerneala pe diploma, indiferent cum am
capatat-o. Cu mine a fost altfel. Cam impulsiva, cu pieptul inainte fara sa
gandesc, cerneala mea se uscase de mult, pana sa prind eu trenul cel bun.
In
2004 eram o tanara absolventa a facultatii de drept din Baia-Mare, cu un job
bine platit la o firma de investitori straini. N-aveam frustrarea nerealizarii
profesionale dar eram extrem de aventuroasa si nonconformista, cautand mereu noi
provocari. Ca oricare alta, aveam si eu un « el », care insa muncea in Bruxelles
si pe care il vedeam rar. Mi-a promis ca imi va fi alaturi daca vin in Belgia si
incep un Master despre ceea ce se mai vorbea pe ici pe colo si la acea vreme :
integrare europeana. De-atunci nu ne-a mai despartit nimeni."
Gazeta
de Belgia:
Poate va asteptati sa gasiti o anumita intelegere, o
indrumare sau eventual un ajutor si din partea românilor stabiliti in
Belgia.
Codruta:
"Comunitatea de romani pe care am
gasit-o eu atunci in Bruxelles nu este una asemanatoare nemtilor sau suedezilor
de pilda. Ei sunt uniti si solidari. Prea multi romani privesc lucrurile cu
scepticism, prea multi se bucura sa te vada in necaz, iar gandul unei cariere
profesionale e obraznicie curata. Povesteam mai zilele trecute ca ne inraim pe
zi ce trece, si singura explicatie este faptul ca romanii din diaspora nu
primesc niciun ajutor concret, niciun sfat din Romania. Devin asa, emigrantii
nimanui pentru ca Romaniei nu ii pasa. Caini cu colaci in coada n-am aflat nici
eu asadar prin Bruxelles. De master si scoli pentru asa ceva nu mai auzise
nimeni, unii munceau in constructii ridicand si renovand Bruxellul, iar altii in
curatenie si baby-siting. Nici nu credea nimeni ca se mai poate face si altceva.
Elitele romanesti ale Bruxellului exista, sunt cat se poate de reale si de
oneste, dar sunt departe de muncitori. Nu prea au contact unii cu altii, prin
urmare povestile de succes sunt complet necunoscute. Singurul loc care incepe sa
ii mai adune in ultima vreme este Biserica."
Gazeta de
Belgia:
Cu toate astea a trebuit sa va descurcati singura,
banuiesc.
Codruta:
"Norocul nu prea a fost de partea mea
in primul an. Gasisem scoala in cele din urma, dar era prea tarziu sa imi depun
candidatura pentru anul acela academic. Am asteptat inca un an timp in care
mi-am cautat o ocupatie. Acestea se intamplau in 2005 cand Romania nu avea nici
pe jumatate din drepturile pe care le are in 2009. Eu nu aveam acte si nici
posibilitatea sa le obtin pana nu eram acceptata in VUB. Piata muncii imi punea
la dispozitie astfel numai joburile care le sunt date de obicei emigrantilor :
menaj sau baby-sitter.
Ii tineam companie unei fetite de 8 anisori dintr-o
familie de nemti. M-a invatat franceza si m-a tinut sanatoasa la cap aproape un
an. Pe urma am inceput cursurile la master, in limba engleza. Mi-am schimbat si
jobul. Ea finlandeza, el italian, aveau un baietel de 5 luni. Incepeam dimineata
la 8 si terminam dupa-amiaza la 17 :00. La 18 :00 eram la scoala, iar pe la 21
:00 acasa. La fiecare 90 de zile ma intorceam in tara, treceam vama pentru viza,
plateam « donatia » vamesilor si ma reintorceam basma curata. Cerusem viza de
student la Ambasada Belgiei la Bucuresti, dar mi-a fost refuzata pe motiv ca el
avea carte de rezidenta temporara si nu avea asadar capacitate legala de a ma
lua in custodie.
A trecut prima sesiune, dar cam dur, eram franta, prin
urmare am schimbat locul de munca. Ea suedeza, el belgian, doi copilasi de 3 si
4 anisori. Pana cand am absolvit. Norocul incepea sa imi surada si mie si un
prtid politic european m-a luat ca stagiara chiar fara acte in
regula."
Gazeta de Belgia:
Am inteles de la tine, ca au
fost si unele aventuri mai socante aici in
Belgia
Codruta:
"Da, intradevar, prin toamna lui 2006
m-au trimis la o conferinta in Budapesta. Aflata fiind in termenul legal de
sedere in Spatiul Schengen, am calatorit cu avionul fara rezerve. Am ajuns cu
bine, mi-am facut treaba, iar cand sa ies de pe aeroportul Charleroi, ei bine,
la control, ma opreste o vamesa si zice: “Dumneata…de cand in Belgia? Si cu ce
treaba. Eu iti vad vizele aici in pasaport. Pe mine nu ma intereseaza ca acum
esti in termenul legal, eu te trimit de unde vii sa stii. De unde vii?”, zice
ea. Eu: Din Budapesta. Ea: Romania. Eu: nu. Ungaria, totusi….Ea: iti bati joc
de mine? Te trimit de unde vii, deci din Bucuresti, Ungaria. Eu (sa
innebunesc): doamna, deci, unde? ca sa ne intelegem….Intervine un altul, mai
destept desigur, ii explica, se calmeaza si zice: nu ai avion pana peste trei
zile, deci nu te putem trimite repede la Budapesta, asa ca…ramai inchisa in
incinta aeroportului.
Ah, sa-nnebunesc ! Acum ? Cand drumul meu prindea
contur ? Sa ma expulzeze ? Doi gardieni m-au insotit in celula. Un pat
supraetajat, o masa un scaun, o baie cu WC si chiuveta. Fara dus. Fara aerisire.
Undeva langa geamul decorat cu gratii era un patut pentru bebe. Am plans..putin
spus…El era afara, nu-i venea sa creada ca mi se intampla asa ceva. « Trebuia sa
te insori cu ea si nu mai aveati probleme… », radea vamesul. A capatat un badge
de vizitatori si a venit sa-si vada « inculpata » zilnic. Trei zile si trei
nopti ca-n basme. Atat am stat eu acolo."
Gazeta de
Belgia:
Bine ca nu stiau parintii, ca atat ar mai fi
lipsit.
Codruta:
"Au aflat si erau foarte nelinistiti. .
Bunicii nu au aflat niciodata…Doamne fereste… Eu sunt crescuta in Maramures,
Tara Lapusului, la Suciu de Jos. Bunicii mei m-au crescut cu ce au avut mai bun
: tocana (mamaliga) , lapte, branza si grostior (smantana), cu zmeura, pomnite
si mure. Papusile mele erau din cocean de malai si parul lor din cosata de
malai. Hainele mele erau tricotate in sat de tanti Ludovica. Nimeni n-a ridicat
un deget sau o vorba asupra mea.Duminica ma imbracam in strai popular, vara ma
scaldam in raul Tibles, faceam fan pe vai si duceam gunoiul cu carul pe
pamanturile bunicilor.
Iarna bunicul colinda la cetera alaturi de mine si
facea carare cu lopata prin curte dand nametii de zapada la o parte ca sa putem
ajunge la fantana si la drum.
M-au pus aparte de ceilalti calatori. A venit
insa pilotul la mine si mi-a spus ca imi va da pasaportul inainte sa cobor ,
dupa ce pasagerii pleaca, ca sa pot trece vama ungureasca asa cum
trebuie."
Gazeta de Belgia:
Sper ca ati avut parte si de
lucruri mai bune, pe aceste meleguri.
Codruta:
"Dupa trei
saptamani Romania a intrat in UE. Odata intoarsa la Bruxelles, m-am apucat sa
scriu o carte. De ciuda.
Despre UE si pentru elevii de liceu din Romania. As
vrea sa le seveasca ca materie optionala de studiu, sa le deschida mintile, sa
isi indrepte atentia spre acest domeniu si sa plece pregatiti de acasa, nu asa
acum m-am dus eu. As vrea sa stie ca remuneratia si satisfactia profesionala
sunt pe masura eforturilor. Sunt putini romani care ocupa functii cheie in
institutiile europene, majoritatea suntem pe posturi de asistenti, prin urmare
trebuie sa facem mai multa presiune in acest sens.
O materie optionala despre
UE in liceele din Romania ar fi o inovatie si in Europa.Elevii trebuie sa stie
ca fara o fundatie buna si solida, nu va iesi nimic durabil. Fiecare trebuie sa
isi aleaga drumul singur creind propriile avataje competitive, nu copii fidele
ale modelor promovate in Romania implicand « afaceri imobiliare si manelizate.
»Li se arata doar acele « modele de succes » dar ei trebuie sa vada ca mai au si
alte variante, mult mai pline de satisfactii si care merita traite.
Sigur, nu
am pretentia ca este cel mai bun ghid, dar cei care l-au citit au fost deschisi
acestei initiative.
A fost scris sub indrumarea dlui diplomat dr. Radu
Serban, a dnei europarlamentar Daciana Sarbu si a dlui dr. Ministru delegat al
Integrarii Europene Vasile Puscas si se gaseste momentan la Librarileonline si
Librarie.net. Acesta cuprinde bibiografia ceruta la examenele EPSO (European
Personnel Selection Office) de admitere in institutiile europene, precum si
explicatii concrete la problemele cu care se confrunta UE. Sper ca in cele din
urma elevii sa o aiba pe bancile scolii."
Gazeta de
Belgia:
Si in ceea ce priveste cariera ta
profesionala?
Codruta:
"De un an de zile « m-am mai
linistit », lucrez la EFFAT (Federatia Europeana a Sindicatelor din Agricultura,
Alimentatie si Turism) si sunt consiliera Secretarului-General. Imi place ce
fac.Tema care ma preocupa cel mai mult si la munca si in timpul meu liber este
integrarea sociala a emigrantilor romani in diaspora, asa ca am inceput si un
doctorat in acest sens tot la VUB. Despre acest proiect insa poate intr-un
interviu viitor.
S-au facut 5 ani de atunci. Nu regret nimic, vorba lui
Sinatra, poate doar cateva aspecte, de aceea aceasta carte si proiectul pentru
integrare sociala a emigrantilor romani."
Gazeta de
Belgia:
In incheiere ne poti spune daca ai si intrebari la care nu
le-ai gasit un raspuns aici in Belgia?
Codruta:
"Zilnic
trec pe langa marile branduri ale modei avangardiste din ultimii ani, cu haine
frumoase, scumpe, elegante. De ce mereu ma gandesc la panatalonii rosii
tricotati de tanti Ludovica, la talpele goale racorindu-se in otava oilor, la
costumul popular mandru purtat in Caminul Cultural cu cantece si strigaturi din
Suciu de Jos ?"
Gazeta de Belgia:
Iti multumim Codruta
pentru interviul acordat si te dorim alaturi de noi cei de aici care avem nevoie
de oameni ca tine.
As mai dorii sa adaug ca "Micul ghid al marii
Uniuni Europene" il gasiti la librarie.net (APASA
AICI), unde are o descriere foarte nuantata, facuta de Dr. Radu Serban.
Joi Mar 26, 2009 3:23 pm